WineUp 2025: lux, opulență și cultura vinului

Am participat la WineUp Cluj 2025 nu doar ca degustător, ci ca observator. Cu spirit critic, dar și cu entuziasm sincer. Pentru mine, evenimentul a fost o oglindă în care s-au reflectat nu doar crame și sticle, ci o întreagă cultură – una care încă își caută vocea, identitatea, verticalitatea.

Luxul care inspiră vs. opulența care strălucește

Când pășești într-un spațiu grandios, nu e greu să fii impresionat. Elania Resort are acea estetică teatrală care seduce rapid: candelabre, volume arhitecturale, detalii baroce. Dar după primul impact vizual, am început să mă întreb: este acest lux sau doar un decor de lux?

Luxul adevărat nu se limitează la ce vezi. Este o emoție subtilă, un respect profund pentru detaliu, o înțelepciune tăcută care îți spune: „ești important”. Opulența, în schimb, cere aplauze. Strălucește, dar nu se conectează. A fost, din păcate, o disonanță în eveniment – între ambiția locului și lipsa de atenție la cele mai simple elemente: apă, pâine, oameni.

Luxul este despre grijă. Opulența este despre spectacol. La WineUp, am avut spectacol. Dar grija s-a pierdut în fundal.

Vinul – între lichid și limbaj

Am degustat vinuri excepționale, dar experiența lor a fost uneori amputată. Când nu există un om în spatele sticlei, o voce care să spună povestea, vinul devine mut. Lipsa reprezentanților direcți de la unele crame a fost una dintre cele mai mari pierderi ale evenimentului. De ce? Pentru că vinul este, în esență, un limbaj. Nu poți citi o poezie doar privind coperta.

În alte cazuri, însă, întâlnirea cu omul a fost revelatoare. Am simțit sinceritate, pasiune, autenticitate. În aceste momente, vinul a căpătat viață.

Rigoare fără apă?

O observație care pare minoră, dar nu este: apa a lipsit. E un detaliu esențial în orice degustare. Nu doar pentru curățarea palatului, ci și pentru respectul față de experiența consumatorului.

Fără apă, degustarea e bruiată. Fără pâine și brânză, nu poți construi contrastele care definesc o aromă. Aceste lipsuri nu sunt doar „detalii” – sunt elemente care definesc profesionalismul unei experiențe.

Responsabilitatea afectivă

Publicul român e încă tânăr în cultura vinului. Entuziast, dar neformat. Curios, dar ușor de copleșit. Asta nu e o critică – este un fapt. În acest context, organizatorii și cramele au o responsabilitate uriașă: să educe prin emoție, nu prin jargon.

Publicul e un copil entuziast. Nu-l certa dacă nu înțelege, ci arată-i cu blândețe. Nu-l impresiona cu termenii tăi, ci lasă-l să descopere bucuria subtilă a unui vin bine făcut.

Gând personal

Am ieșit de la eveniment gândindu-mă la „Smerenie”. Nu vinul – cuvântul. Într-o lume unde toți vrem să strălucim, poate că ceea ce lipsește e tăcerea dintre aplauze. Nu opulența ne salvează cultura vinului, ci capacitatea de a crea intimitate.

Acolo, între două înghițituri, între două povești, se naște adevărata experiență. Iar vinul e un translator al acelor momente în care sufletul gustă ceva ce mintea nu poate explica.

Concluzie

WineUp Cluj 2025 a fost o încercare curajoasă de a pune vinul într-un context aristocratic. Decorul a fost impunător, selecția vinurilor onorabilă, dar experiența – fragmentată.

Pentru ca acest eveniment să devină o referință, e nevoie ca forma să nu eclipseze fondul. Vinul are nevoie de tăcere, de dialog, de răbdare. Exact ceea ce luxul adevărat oferă.

Și poate, peste ani, vom vorbi despre ediția în care vinul nu doar s-a băut, ci s-a simțit.